Când ești gurmand, mâncarea e mai mult decât gust, arome și ingrediente. Mâncarea este cea care ne adună pe toți la masă, este deschizătoarea de conversații cu patos și depănarea amintirilor din copilărie.

Gurmandă cred că m-am născut, iar acum privind în urmă, îmi reamintesc cu nostalgie că primul blog din 2011, nu din întâmplare a fost unul culinar. M-am amuzat puțin frunzărind. 🙂 Mai apoi, am ajuns să devin bucătar amator la noi în casă și gurmand specialist alături de familia mea. Cum nici jumătatea mea nu este mai prejos, mai bucătar pe proteine și mai gurmand pe patiserie, am decis fără a “convoca sfatul” și am simțit (probabil de la vârstă) că sunt pregătită să mă aventurez pe tărâmul patiseriei, brutăriei, cu pași timizi și cu perseverență.

Oficial, mi-au trebuit “doar” 36 de ani să îndrăznesc să mă apropii de povestea tortului cu cremă de zahăr ars. Probabil am moștenit-o pe mama, deoarece nici ea nu s-a aventurat prea devreme pe acest tărâm al dulciurilor pe vremea când eu eram copil, dar și vremurile erau mai simple și pretențiile la fel. Erau câteva deserturi și cam în jurul lor se învârtea viața culinară.

Și totuși, crema de zahăr ars era un dulce al copilăriei, un dulce care se pregătea în mare grijă în oala albastră emailată pe care o avem și astăzi, la cabană. Aveam grijă să nu ardem zahărul, să coacem suficient crema de zahăr ars, să închidem repede ușa lerului și să avem și răbdare la final, ca să se răcească.

Încumetându-mă aseară să pregătesc și eu prima mea cremă de zahăr ars, m-am întors în copilărie atunci când am caramelizat cu grijă zahărul la foc mic, să nu îl ard dar și atunci când la final, după ce am așteptat să se răcească, deși curiozitatea întrecea pofta, am răsturnat tortul pe platou. Mi-am amintit de primul nostru apartament, de bucătăria care pe vremea aceea era dotată cu o cămară, de rafturile pline de murături, compoturi și dulcețuri, iar acolo, pe jos, pe un fund de lemn, așezam oala cu tortul ca să se răcească. Mi-am dat seama abia acum, că probabil și mama avea cam aceeași vârstă pe care o am și eu astăzi, doar că da, a fost mai harnică din multe puncte de vedere.

Am ales să să spun o poveste și să scriu rețetele în stilul meu, deoarece, mai trebuie să știți că îmi place să gătesc, îmi place să mănânc, dar nu am răbdare să citesc rețete și nici nu îmi place să le scriu. Și atunci, ce e de făcut? Caut ceva ce îmi place și combin cu ceva ce îmi place mai puțin. Și iată rețeta mea.

Tort cu cremă de zahăr ars

Ingrediente:

200 gr zahăr – pentru caramelizat

Cremă:

7 ouă

800 ml lapte (eu am folosit lapte de bivoliță)

150 gr zahăr

1 praf sare

1 plic Vanilie Bourbon ( Dr. Oetker, 10 gr)

Blat

4 ouă

4 linguri zahăr

4 linguri făină

4 linguri ulei

1 praf sare

Am pus la caramelizat cele 200 gr zahăr, la foc mic. Când zahărul a început să se caramelizeze, am amestecat și am stins focul. Am tapetat și pereții oalei cu zahărul caramelizat, eu am folosit aceeași oală și pentru coacere la cuptor.

Cremă

M-am folosit de robot. Am spart ouăle, am adăugat sarea și am mixat 2-3 minute. Am adăugat zahărul și am mai amestecat până s-a topit zahărul. Am adăugat și plicul de vanilie, iar apoi, treptat am adăugat și laptele.

Compoziția rezultată am pus-o în oala caramelizată și am dat la cuptor pentru 30 de minute, 170 grade.

Mama m-a învățat de testul scobitoarei, iar eu îl aplic și astăzi. Dacă introduci o scobitoare în blat/cremă și nu se lipește din compoziție pe scobitoare, atunci blatul/crema s-a copt.

Blatul

Între timp, m-am ocupat și de blat. Am separat albușurile de gălbenușuri.

Albușurile se bat cu praful de sare. Când compoziția a devenit spumă, am adăugat zahărul și am mixat până s-a încorporat. Ulterior, am adăugat gălbenușurile, apoi uleiul și la final făina.

Compoziția blatului se adaugă peste crema de zahăr ars și se mai dă o tură la cuptor pentru încă 30 de minute, tot la 170 grade.

• cuptorul pe care îl folosim noi e puțin cam vintage și nu neapărat încălzește el cel mai bine sau la temperatura pe care o indică. De obicei, când testez rețete noi, prefer să las fie o temperatură mai joasă decât cea menționată în rețetă, fie un timp mai scurt și să verific mai des.

Odată scos din cuptor, e de așteptat că îți vine să dai iamă în oală, dar, trebuie lăsat să se răcească înainte de a-l răsturna pe un platou (aveți grijă la zahărul caramelizat care va îmbrăca tortul la final și va însiropa și blatul).

Din nou, aș vrea să vă spun că l-am lăsat complet să se răcească înainte de a-l gusta, dar, tocmai vă spusesem la început, că noi suntem Double G: 2 Gașparieni Gurmanzi.

Din cantitățile de mai sus, ai ieșit un tort cu cremă de zahăr ars de 12 felii.

Timpul acordat acestui desert a fost de aproximativ o oră și jumătate.

Să aveți poftă!